Edward Weston

Edward Weston

„O fotografie va fi la atat de reusita pe cat de reusita este imaginatia celui ce o face, nu poate fi mai reusita. Arta nu poate fi impusa, invatata; ea trebuie sa fie si sa vina din inspiratia ta si doar prin imaginatia ta poate sa prinda viata, iar prin ambitie si munca, ea poate fi un exemplu de urmat pentru altii” – Edward. Weston – O traducere bruta a ceea ce credea.

Sigur, unii il pot considera putin arogant sau increzut pentru acest citat. Insa eu tind sa cred ca are dreptate si am sa incerc sa argumentez de ce. Din moment ce citesti acest eseu, stii sau macar esti familiarizat cu fotografiile lui Weston si stii de asemenea, fotografia lui Pepper no. 30 sau Nautilus sau toate celelalte din aceasta serie. Dar hai sa vorbim despre Pepper no. 30 pentru cateva secunde. Cati dintre cei ce au privit fotografia, nu au vazut doi indragostiti? Sau poate un torso sau poate o persoana ce sta intr-o pozitie mai ciudata sau un prosop ce atarna pe un maner sau stiu eu ce. Nu am curajul sa raspund. Sunt mult prea multi. Insa faptul ca toti au vazut ceva in acel ardei gras este motivul pentru care l-am ales pe Weston si pentru care citatul de mai sus nu este un citat arogant. Puterea lui de convingere, modul atat de simplu prin care lua cele mai banale obiecte si le transforma in opere de arta. De aceea, Weston.

Sigur, as putea scrie cateva zeci de pagini despre el, cand s-a nascut, unde a trait, ce camera foto a folosit, insa cred ca toate aceste lucruri sunt irelevante.  Insa ce consider relevant  este varsta la care s-a apucat de fotografie. La 16 ani, cand a primit cadou de la tatal sau o camera foto.  Primele sale fotografii erau fotografii ale parcurilor din Chicago si armele matusii sale.  Era in 1902.  6 ani mai tarziu, el incepe cursurile de fotografie in Illinois, probabil (si aici este doar o presupunere a mea) pentru ca nu stapanea tehnica atat de bine. Si inainte de a ma certa, sa stii ca aceasta presupunere o fac in baza unui alt citat al sau, citat pe care nu-l pot reda exact, insa el suna cam asa „Un artist, va invata si va stapani foarte usor tehnica, insa un tehnician nu poate fi un artist”. Si cred ca s-a gandit la el cand a spus asta. Cred, pentru ca Weston termina acel curs de fotografie in 6 luni, desi el dura 1 an. Bravo lui!

Dar precum spuneam mai sus, nu vreau sa fac o biografie despre el, nu e corect. Vreau sa vorbesc despre cum l-am perceput eu pe Weston. Si am sa incep cu sensibilitatea lui, la fel, cu argumente. Iar cel mai puternic argument ramane Pepper no. 30. In 1920 cand fotografia nu era ieftina, cand nu erau blitz-uri, Weston gaseste un ardei pe care-l transforma intr-o opera de arta. Nu poti face un astfel de lucru daca nu esti sensibil.  Nu poti transmite ce ai vazut, ce ai simtit, intr-o fotografie, intr-un moment, fara a fi sensibil.  Ai nevoie de un ochi de artist, de un ochi de sculptor. Si aici am sa fac o paranteza si am sa-ti spun un lucru pe care poate nu-l stiai, insa Constantin Brancusi, prin ale sale sculpturi a fost unul din personajele care au influentat fotografiile lui Weston. Misto, nu? Sigur, nu este vorba despre acest ardei gras.

Transformarea unui subiect, chiar a unui subiect banal, ce apartine lumii noastre de zi cu zi, un ardei gras, o para sau orice altceva, in ceva ce nu este, in umila mea parere este intradevar o arta.  Cati dintre noi, au capacitatea, puterea de a lua un obiect banal, un obiect pe care-l vezi zi de zi si a-l transforma in ceva mai mult? Nu multi. E un exercitiu bun.

Acesta era Weston.

Si este mai usor sa intelegi de ce il gasesc usor de admirat. Pentru ca Weston traieste printre noi, traieste in lumini si umbre, in formele ce ne inconjoara. In acele obiecte de zi cu zi. Trebuie doar sa ne dorim sa vedem. Dar asta este o alta discutie. Hai sa revenim la el.

Edward Weston se vedea ca un artist, nu doar ca fotograf, asta ne spune Stephen Bennet despre el, iar eu il cred. Sunt subiectiv sigur, insa pe mine Weston m-a influentat. Prin contraste, prin focusul moale al imaginilor sale si prin „simplitatea complicata” a imaginilor sale.  Daca cineva te va intreba maine cine a fost Weston te rog, nu-i spune ca un fotograf celebru de prin anii 20 – 40, pentru ca nu a fost doar atat. A fost mai mult. A fost tata a 4 copii, a fost artist si a fost printre primii membri ai grupului F/64, grup infiintat de Ansel Adams si Van Dyke (invatacel de-al lui Weston), la infiintarea caruia Weston a contribuit, co-fondator. Ansel Adams, Weston, o alaturare de nume uriasa in lumea fotografiei, nu? Insa Weston nu doar pe Adams il cunostea. Prin 1920 , el pleaca in New York unde ii cunoaste pe Alfred Stieglitz, Paul Strand, Charles Sheeler si Georgia O’Keefe. Si tot in acest moment, el renunta la pictorialism si incepe o perioada de tranzitie spre auto analiza si auto disciplinare. Si iar, am motive sa-l admir. Weston cunoaste niste uriasi ai fotografiei, Adams, Strand, Stieglitz si nu, nu devine arogant, nu devine increzut. Devine autodidact. Isi doreste mai mult, isi doreste sa fie mai disciplinat, mai bun in ceea ce face.

Un alt lucru care-mi place la Weston este rabdarea de care da dovada si atentia la detalii si spun asta deoarece, el a schimbat efectiv compozitia fotografiilor. Nu facea taieri pe negative, nu marea, nu ajusta. Pur si simplu facea fotografia buna din start. Unele fotografii aveau nevoie de expuneri de la 4 ore in sus. Era un perfectionist. Acesta este probabil un cuvant bun in a-l descrie pe Weston.  Si mai mult decat atat, el face un lucru pe care putini fotografi il faceau si il fac astazi. Tinea un jurnal zilnic, in care isi scria ideile si activitatile.  O parte din scrierile sale au fost publicate in timpul vietii, altele dupa. Nu ai cum sa nu-l admiri.

Stiu ca poate nu am fost suficient de clar sau succint in acest eseu si poate ca am omis sa spun anumite puncte importante, insa precum spuneam mai sus, nu doresc sa-ti dezvalui cine si ce a fost Edward Weston, ci doresc doar sa te fac curios, sa te fac sa-l cauti si sa-l descoperi.  Sa gasesti „substanta si chintesenta lui” asa cum el incerca sa o gaseasca in lucrurile ce ne inconjoara zi de zi.

Prin fotografiile sale, ce transformau obiecte normale in forme abstract, Weston a ajutat la trecerea din epoca Victoriana (epoca ce favoriza imitarea picturilor) la epoca moderna. Omul a fost enorm, un inovator in fotografie. Numit „Chintesenta fotografului american al timpului sau” el a fost cunoscut pentru fotografiile sale „still life” ale scoicilor si ardeilor, portretele sale moi, nuduri abstracte, pietre si copaci. Imagini clare si simplificate, interesul sau in obiectele din jur, obiectele de zi cu zi, asta defineste munca sa ca moderna.

Tot ce Weston a fotografiat din 1920 pana in 1948 (anul in care renunta la fotografie) a schimbat pentru totdeauna lumea fotografiei. Iar asta il face mai mult decat un fotograf celebru. Weston este un model, un exemplu si un vizionar.

De aceea el!

Si mai jos, fotografia mea, in stilul lui. Te las sa ma judeci 🙂cezar-fotografie-in-stilul-lui-edward-weston

 

S-ar putea sa-ti placa si:
About cezar firicel

Sunt nascut in ’82, prin septembrie. Viata m-a invatat sa nu cred in destin. Iar astazi cred in propriile puteri si cred in Dumnezeu. Iubesc sa desenez si sa fotografiez si mai nou sa scriu aici.

Lasa un comentariu