După o perioadă în care nu am scris nimic, astăzi am să explic diferențele dintre aparatele full frame și cele senzor crop. Dar, înainte să încep acest lucru este necesară o mică introducere, pentru o mai bună înțelegere a celor ce urmează a fi scrise!

Până să apară aparatele digitale, fotografia se făcea pe film. Pe formatul de 35mm sau filmul fotografic. Cu siguranță șții despre ce vorbesc. Bun! Ce s-ar putea să nu știi, este că porțiunea expusă luminii nu era de 35mm (35mm este lățimea filmului, de unde și denumirea format de 35mm), ci de 36mm lungime și 24mm. Aparatele digitale de astăzi au înlocuit filmul cu un senzor, iar mărimea senzorului poate face o diferența extraordinar de mare în fotografie.

Full frame

Deoarece articolul are titlul full frame și senzor crop, trebuie să îți spun că denumirea de full frame vine de la dimensiunea senzorului care este egală cu dimensiunea porțiunii expuse luminii a unui film de 35mm sau pe scurt 36x24mm. Full frame? 36x24mm!

Recomand SaveFrom.net pentru a descarca video online.

Senzor crop sau APS-C

APS-C s-ar traduce prin Advanced Photo System type C. Uite de unde vine denumirea. APS era un format de cameră pe film care permitea să alegi alte 3 formate diferite. C-ul de la sfârșit se referă la ceea ce era numită opțiunea „clasică” când foloseai filmul respectiv. Știu, știu, inutil! Partea frumoasă abia acum începe…

Un senzor APS-C este mai mic decât un senzor full-frame. Asta înseamnă că marginile unei imagini făcute cu un aparat full frame sunt tăiate (cropuite) de un senzor APS-C. Greu? Deloc. Imaginează-ți că priveșți printr-o fereastră de 2 metri, după care te uiți prin aceeași fereastră dar de dată asta fereastră are doar un metru. Automat ceea ce vezi va fi mai mic, mai îngust. Nu? Deci din start, pornind de la această idee îți poți da seama că un senzor APS-C are un mic dezavantaj, el putând înregistra mai puțin din ceea ce fotografiază decât un aparat full frame.

Întrebarea firească: De ce nu folosește toată lumea full frame?!

Din cauza dimensiunii lor. Un senzor full frame este mai mare decât un senzor APS-C și ca atare costă mai mult, body-urile camerelor foto sunt mai mari din această cauză, obiectivele au nevoie de o altă construcție și ca atare vor fi alte costuri în comparație cu obiectivele pentru senzori APS-C. Iar în afară de cele scrise mai sus, senzorii APS-C au alte avantaje. Voi scrie imediat despre ele.

Ca totul să fie mai clar, din cauza dimensiunii reduse, un senzor APS-C are mici dezavantaje raportate la cât de fine sunt detaliile pe care le poate surprinde. E ca și cum, un artist ar trebui să deseneze pe o coală A5 în loc de un A4.

Fundalul

Imaginează-ți că fotografiezi o floare cu o cameră APS-C. Vei sta aproape pentru că vrei că floarea să acopere tot cadrul fotografiei. Imaginează-ți că în spatele florii este iarbă. Iar acea iarbă, distrage atenția de la floare și atunci vrei ca iarbă să fie “pierdută” în ceață. Sigur, deschizi diafragma cât mai mult că să reduci profunzimea de câmp. Faci fotografia. Iarba apare blurata și floarea iese foarte bine în evidență, totul este minunat. Acum, schimbă camera APS-C cu o camera full-frame. Folosește aceeași poziție, același obiectiv și aceleași setări. Diferența? Floarea ta nu va mai umple cadrul. Vei vedea detalii în plus. Detalii care pe camera APS-C nu se vedeau! Ce e de făcut? Poți să faci fotografia și să faci cropul ulterior în photoshop sau te poți apropia de floare. Apropiindu-te de floare, faci mai mult decât să umpli cadrul. Datorită apropierii, perspectiva se schimbă și mai mult de atât, focusul se schimbă. Fiind mai aproape trebuie să faci focusul mai aproape și când faci asta, faci ceva foarte important: micșorezi profunzimea de câmp. Exact! Iarbă apare mult mai blurata, floarea ta va ieși mai mult în evidență!

Același subiect, același obiectiv, aceeași diafragmă și compoziție. Însă rezultatul obținut de camera full frame va fi atât de diferit de camera APS-C.

Macro

Aceeași floare, aceeași locație. Doar că apare și un fluture. Ai obiectivul macro cu tine și acum vrei să umpli cadrul cu acel fluture. Mă urmăreșți? Bun. În această situație, camera APS-C s-ar putea să fie mult mai folositoare decât cea full-frame. Șții de ce? Pentru că nu trebuie să te apropii la fel de mult și nu rișți să sperii fluturele. Iar în fotografia macro, nu trebuie să-ți spun cât de important este să nu sperii subiectul. Nu? Ah, să nu uit. Profunzimea de câmp mai mare! Un alt lucru dificil de obținut în fotografia macro. Din aceste motive, distanța și profunzimea, o camera APS-C are un mic avantaj asupra unei camere full frame.

Distanța

Ai fotografiat “fluturili” (ca-n bancu cu butterfliili) și ridici capul. 10 metri mai încolo vezi o vrăbiuță. Cadrul e mișto și faci fotografia. Întâi cu full frame, apoi cu APS-C (în fiecare exemplu, am folosit aceleași setări, aceeași diafragmă și același obiectiv, doar camerele diferă). Te uiți pe fotografii și observi ceva! Pe full frame, vrăbiuță ta acoperă o treime din cadru, pe APS-C aproape tot cadrul. Concluzie? Datorită acelui crop de care vorbeam mai sus, camerele APS-C captează mai puțin din întreagă scenă, iar acest lucru creează iluzia de mărire. Încă mai eșți aici? Ok. Hai să încerc să explic crop factorul ăla.

O să dau exemplu : 750D-ul de la CANON care are un crop factor de 1.6x (la Nikon crop factorul este de 1.5x și poartă denumirea de DX). Crop factorul mai poartă și denumirea de multiplicator. Șții de ce? Pentru că atunci când înmulțeșți crop factorul (1.6) cu distanță focală a obiectivului, poți vedea diferența în ceea ce surprinde obiectivul tău. Hmmm… nu, nu e bine! Nu am fost clar.

Să zicem că am un obiectiv de 100mm (aleg 100 pentru că e ușor de făcut înmulțirea). Pun acel obiectiv pe 6D (full frame) și se va comporta ca un obiectiv de 100mm. Același obiectiv, îl atașez de 750D (1.6x factor crop). Datorită acelui factor crop, 750D-ul prin obiectivul de 100mm va surprinde scena ca și cum pe 6D aș fi avut un obiectiv de 160mm (1.6 x 100mm). Acest lucru se aplică oricărui obiectiv. Un tele de 600mm pe 6D se va comportă că un tele de 600mm, însă pe 750D va deveni 1.6 x 600mm – 960mm. Desigur, un senzor APS-C nu mărește imaginea mai mult decât un full frame, nu face zoom, nu bate. E pur și simplu o iluzie creeată de felul în care senzorul APS-C cropuieste întreagă scenă. Totuși acest lucru poate avea avantaje, datorită pixelilor. Dacă pixelii din senzorul APS-C sunt suficienți de mici și suficienți de denși, atunci imaginea ta va avea extraordinar de multe detalii. Știu că sunt multe de digerat și poate nu am fost suficient de clar însă, ce trebuie să ții minte este că o combinație de senzor APS-C cu mulți pixeli, poate să-ți ofere niște avantaje! Promit să explic cum funcționează densitatea asta a pixelilor.

În fine, sunt convins că deja începi să sesizezi avantajul pe care-l poate avea un aparat APS-C în fotografia wildlife sau cea de sport, unde subiectul se află de cele mai multe ori la distanțe mari față de punctul tău de stație. Însă, dacă la fotografia de sport și wildlife un aparat senzor crop se comportă mai bine, nu același lucru se întâmplă la fotografia de peisaj sau arhitectură, unde obiectivele folosite sunt cele wide. Cred că deja ai prins ideea, iar eu am să trec mai departe.

La începutul articolului făceam o analogie cu artistul și hârtia și aș vrea să revin puțin. Deja șții că senzorii full frame au o suprafață mai mare (36x24mm) față de cei APS-C (23,5x15mm). De aceea, imaginează-ți că desenezi pe o coală A1, să faci un detaliu va fi relativ ușor. Cu cât este mai mare coală, cu atât îți va fi mai ușor să desenezi detaliile.

Acum, senzorii APS-C încearcă să câștige câteva avantaje pierdute prin dimensiunea lor, făcând pixeli mai mici. La fel că și în exemplul de mai sus, imaginează-ți că vei desena pe o foaie A4. Nu vei mai putea folosi același creion/cărbune că să faci aceleași detalii. Vei avea nevoie de un creion mai mic, mai fin. Concluzia, este accea că aparatele APS-C nu sunt neapărat rele în a captura detalii, însă se vor “chinui” mai mult decât un aparat full frame cu același număr de pixeli. Neclar? Sper că nu, dar dacă da, te rog să-ți imaginezi iar acel pictor ce va desena pe o coală A1 cu un creion și apoi va face același desen cu același creion pe o coală A6. Unde crezi tu că va fi desenul cel mai detaliat? Exact! Cam așa e și cu full frame și APS-C.

Deci, întrebarea este? De câte detalii ai cu adevărat nevoie să obții o fotografie frumoasă?

Din nefericire, nu pot să răspund la această întrebare, pentru că e ceva ce ține de preferințele tale. Însă pot să-ți spun că o camera APS-C folosită bine, poate să surprindă porii de pe față unei persoane într-un portret, personal nu am nevoie de mai mult de atât. Însă dacă îți doreșți să faci printuri uriașe cu care să poți acoperi o clădire, atunci probabil că ai nevoie de fiecare avantaj pe care-l poți obține, deci un aparat full-frame ar fi o alegere bună! Despre obiective? Unele obiective sunt concepute să funcționeze doar pe camere APS-C. Sfatul meu ar fi să te interesezi înainte și să afli dacă obiectivul pe care ți-l dorești va funcționa pe camera ta. Și nu, nu prea ai putea folosi un obiectiv conceput pentru un senzor APS-C pe un aparat full frame. Dar asta e o chestie de bun simț și nici măcar nu am să întru în alte detalii.